1.Principii si protocoale in practica medicala[]
1.1. Scurt istoric[]
In primul rand, un ghid medical (de asemenea numit si principiu clinic sau protocol clinic) este un document care are scopul de a ghida deciziile și criteriile referitoare la diagnostic, management, precum și tratament în domenii specifice de asistență medicală. Aceste documente au fost folosite de mii de ani in întreaga istorie a medicinei.
Cu toate acestea, spre deosebire de abordările anterioare, care au fost de multe ori bazate pe tradiție sau autoritate, orientările medicale moderne se bazează pe o examinare a probelor curente in domeniul medicinei bazata pe dovezi. Acestea includ, de obicei, declarații privind cele mai bune practici în domeniul asistenței medicale. Un furnizor de asistenta medicala este obligat să cunoască principiile medicale ale profesiei sale, precum și să decidă dacă este sau nu bine să urmeze recomandările unui principiu pentru un tratament individual.
1.2. Generalitati despre principiile clinice[]
Principiile clinice sunt declaraţii dezvoltate sistematic şi concepute pentru a ajuta practicienii și pacienții pentru a lua decizii cu privire la asistență medicală adecvată pentru condițile clinice specifice. Principiile corecte pot îmbunătaţi practica clinică și influența rezultatele pacienţilor. Modul în care principiile sunt dezvoltate, implementate și monitorizate influențează probabilitatea cu care vor fi urmate.
Principiile ar trebui să contribuie la existenţa informaţiilor cuprinzătoare, critice și echilibrate cu privire la beneficiile și limitările diverselor intervenţii, diagnostice şi terapii, astfel încât medicul poate analiza cu atenție cazurile individuale. Principiul aplicat terapiei individuale de îngrijire este cel mai probabil de natură să necesită raţionament, chiar și atunci când recomandările sunt legate în mod corespunzător de dovezi.
Pricipiile pot fi utilizate într-o gamă largă de aplicaţii pentru a promova asistența medicală efectivă și eficientă - de exemplu, pentru a monitoriza introducerea de noi proceduri sau servicii , de a promova asistența medicală eficace in aplicaţiile primare sau secundare de îngrijire, de a încuraja adoptarea de intervenţii eficiente și de a îmbunătăți calendarul, procesele de descărcare şi de gestiune a pacienților.
Principiile reduc variațile inacceptabile sau nedorite în practică și oferă un punct central pentru discuția dintre cadrele medicale și pacienți. Acestea permit profesioniștilor din diferite discipline să ajungă la un acord cu privire la tratament și să elaboreze un etalon al calitaţii, față de care practica poate fi măsurata.
Principiile sunt de obicei produse la nivel național sau internațional de către asociații medicale sau organizații guvernamentale, cum ar fi Agentia, SUA pentru Sanatate si Cercetare Calitate. Furnizorii de servicii medicale locale pot produce propriul set de principii sau să le adapteze la principiile de nivel superior existente. Principiile și-ar putea pierde relevanta clinică cu trecerea anilor odata cu aparitia noilor descoperiri. Pana la 20% din recomandări, mai ales atunci când se bazează pe opinii mai degrabă decât pe experimente, pot fi retrase din ghiduri.
Principiile clinice pot avea atât probleme metodologice cat și un conflict de interese. Ca atare, calitatea principiilor poate varia în mod substanțial, mai ales pentru principiile care sunt publicate on-line și care nu sunt obligate sa respecte standardele cerute de companii de igiena de renume.
1.3. Caracteristici ale principiilor clinice corecte[]
Principiile clinice trebuie sa fie valide astel incat sa evolueze spre rezultatele asteptate de practicieni, sa fie reproductibile , prin urmare dacă se vor folosi aceleași dovezi, alte grupuri de principii vor avea aceleași rezultate. De altfel, principiile clinice trebuie sa fie cost-eficiente , in consecinta se va reduce folosirea necorespunzătoare a resurselor.
O caracteristica importanta pe care trebuie sa o indeplineasca este faptul ca trebuie sa fie reprezentative /multidisciplinare prin implicarea grupurilor cheie și intereselor lor, dealtfel ele trebuie sa fie controlabile , data si procesul de revizuire trebuie mentionat .
Nu in ultimul rand, ele trebuie sa fie aplicabile clinic, grupele de pacienți afectați ar trebui să fie definite fără ambiguitate, trebuie sa fie flexibile prin identificarea așteptărilor legate de recomandări în concordanţă preferințele pacientului si sa indeplineasca un nivel de claritate printr-un un limbaj lipsit de ambiguitate,care sa fie ușor de înțeles de către practicieni si pacientii.
1.4. Obiectivele principiilor clinice[]
Obiectivele suplimentare ale principilor clinice sunt pentru a standardiza asistența medicală, pentru a îmbunatați calitatea de îngrijire, pentru a diminua riscurile (pentru pacient, pentru practician, pentru asiguratori medicali și planurile de sanatate) și pentru a obține cel mai bun echilibru între costuri și parametri medicali, cum ar fi eficiența, specificitatea, sensibilitatea, fermitatea etc.
S-a demonstrat în mod repetat că utilizarea principiilor de furnizorii de servicii medicale, cum ar fi spitalele este un mod eficient de a atinge obiectivele enumerate mai sus.
1.5 Bariere potentiale in cursul dezvoltarii principiilor clinice []
Principiile nu au fost dezvoltate de un grup complet multidisciplinar care este reprezentativ pentru cei care îl vor utiliza, astfel că există o "lipsă de proprietate". Recomandările care nu iau în considerare dovezile pot duce la practica ineficientă sau dăunătoare. De multe ori este insuficient, înșelătoar sau există dovezi științifice interpretate greșit despre ceea ce se va recomanda. Grupurile de dezvoltare ale principiilor de multe ori prezintă lipsă de timp, resurse și abilități de a aduna și examina probe în detaliu.
Deciziile efectuate de un grup de principii pot fi alegerea greșită pentru fiecare pacient în parte. Recomandările sunt influențate de avizele, experiența clinică și compoziția grupului de principii. Principiile contradictorii din diferite organisme profesionale pot induce in eroare practicieni. Principiile care sunt inflexibile pot provoca daune prin lăsarea unui numar de saloane insuficiente pentru clinicieni pentru a acorda îngrijirea necasară fiecarui pacient în parte.
1.6. Utilizarea computerizata a principiilor clinice[]
Pachetele software specializate pentru calculator, cunoscute sub numele de “Motoare de execuție orientative” au fost dezvoltate pentru a facilita utilizarea ghidurilor medicale in concomitent cu un sistem electronic de inregistrare medicala. Principiul Interchange Format (GLIF) este un format de reprezentare pe calculator pentru principiile clinice care pot fi utilizate cu aceste motoare.
2. Protocoale in practica medicala[]
1.1. Generalitati despre protocoalele clinice[]
În știința medicala un protocol este o metodă predefinită, scrisă procedural pentru conceperea și punerea în aplicare a experimentelor. Protocoalele sunt scrise ori de câte ori este dorită o standardizare a metodei de laborator pentru a asigura replicarea cu succes a rezultatelor de către alte persoane, în același laborator sau de alte laboratoare. Protocoalele sunt angajate într-o gamă largă de domenii experimentale, de la științele sociale la mecanicii cuantice. Protocoale scrise sunt de asemenea utilizate în producție pentru a asigura o calitate constantă.
Protocoale detaliate faciliteaza de asemenea evaluarea rezultatelor. În plus față de procedurile detaliate, listele de echipamente si instrumente necesare, protocoale includ adesea informații cu privire la măsurile de siguranță, calculul rezultatelor și a standardelor de raportare, inclusiv analiza statistică, normele de predefinire și documentare a datelor excluse pentru evitarea erorilor. Preocupările clinicienilor cu privire la statutul juridic al principiilor și potențialul daunelor care rezultă din nerespectarea lor poate fi un obstacol în calea punerii lor în aplicare.
Protocoale formale sunt de regula aplicate în domenii ale științei cum ar fi studii de mediu și studii medicale care necesită lucrarea coordonată. Astfel de protocoale predefinite sunt o componentă esențială a practicii de laborator și a practicii clinice. Protocoale scrise pentru a fi utilizate de către un laborator specific poate încorpora sau face referire la procedurile standard de operare care reglementează practicile generale cerute de laborator. Un protocol poate, de asemenea, face referire la legi și reglementări care sunt aplicabile procedurilor descrise. Protocoale formale necesită de obicei aprobare de către un funcționar de laborator înainte de a fi puse în aplicare pentru uz general.
1.2. Caracteristici ale protocoalelor clinice[]
Protocoalele sunt declarații rigide care permit putin sau nu permit deloc flexibilitatea sau variația. Seturile de protocol reprezintă o secvență precisă de activități aderate în gestionarea unei anumite condiții clinice. Există o succesiune logică și exactă a procedurilor care se desfăşoară.
Metodele de îngrijire determină acorduri la nivel local,practica multidisciplinară, bazată pe principii și probe în măsura în care sunt disponibile, pentru un anumit pacient / grup de clienţi. Metodele de ingrijire fac parte din înregistrarea clinică, documentarea, grija acordată și de a evalua rezultatele pentru monitorizarea continuă a calităţii.