5.1. Consumer health information

Baraitaru Sever-Remus

http://medinfotim-a-2015.wikia.com/wiki/User:Baraitaru_Sever-Remus

Bodin Larisa

https://ro.wikipedia.org/wiki/Utilizator:Larisa_Madalina_Bodin

Boanta Elisa

http://medinfotim-a-2015.wikia.com/wiki/User:Eli_boanta

Ce reprezintă siguranța alimentară?

Conform Codex Alimentarius (colecție de standarde recunoscute pe plan internațional, coduri de bune practici și linii directoare pentru produsele alimentare, la nivel internațional), siguranța alimentară reprezintă „garanția faptului că alimentele nu vor dăuna consumatorilor atunci când sunt pregatite și/sau consumate în conformitate cu specificațiile privind modul de utilizare”. Produsele alimentare - procesate sau proaspete - ce sunt vândute consumatorilor finali trebuie să nu afecteze sănătatea acestora, ca urmare a consumului direct sau al preparării, în funcție de destinația fiecăruia.

Consideraţii introductive

Protecţia sănătăţii şi a consumatorului sunt domenii importante pentru legislaţia UE, aspect reflectat şi în politicile comunitare care le corespund. Aceste domenii fac parte din serviciul public european.

În materia protecţiei sănătăţii experienţa comunitară a dovedit că unele idei preconcepute pot fi depăşite; astfel, o privire comparativă - de ansamblu - asupra sistemelor de protecţie a sănătăţii şi asigurărilor de sănătate existente în statele membre ale UE poate lesne dovedi că nu există o relaţie directă, de cauzalitate, între cuantumul cheltuielilor realizate cu sănătatea şi acoperirea reală a nevoilor de sănătate ale populaţiei. State care au cunoscut evoluţii comparabile din punct de vedere ale demografiei, al nivelului de trai şi al progresului tehnic şi ştiinţific au ajuns la stadii destul de diferite în materie de protecţie a sănătăţii populaţiilor lor. Acest fapt a ilustrat şi mai bine necesitatea şi importanţa existenţei nu doar a instrumentelor tehnice, bugetare sau a resurselor umane înalt calificate, ci şi a unor a unor standarde comune în domeniul serviciilor de sănătate şi, mai ales, a unor instrumente eficiente şi mijloace concrete de asigurare a supravegherii şi controlului asupra modului în care aceste standarde comune sunt puse în aplicare

Sănătatea şi protecţia consumatorului sunt domenii foarte vaste. Ele includ subdomenii cum ar fi: protecţia sănătăţii şi a consumatorului în privinţa produselor alimentare, a confecţiilor, jucăriilor, produselor cosmetice, a detergenţilor sau a băuturilor alcoolice, etc.

Protecţia sănătăţii

Sănătatea publică este o prioritate a UE, care se reflectă în mod corespunzător în legislaţia europeană. Prevenirea bolilor, reducerea efectelor nocive ale drogurilor şi lupta împotriva maladiilor mortale pe cuprinsul UE presupune încurajarea cooperării dintre statele membre, dar şi cu statele terţe şi organizaţiile internaţionale competente. Baza legală pentru protecţia sănătăţii la nivelul UE o constituie art. 152 (4) al Tratatului Constitutiv al UE. Măsurile de protecţie a sănătăţii sunt de competenţa Consiliului, cu consultarea Comitetului economic şi social şi a Comitetului regiunilor. Ele se referă la numeroase domenii, ca: siguranţa nucleară, protecţia mediului, a florei şi faunei, prevenirea poluării, fixarea de standarde ridicate şi de siguranţă ale organelor şi substanţelor de origine umană, ale sângelui şi ale derivatelor sale, protejarea sănătăţii publice în domeniul veterinar şi fitosanitar şi în orice alt domeniu, cu excepţia măsurilor de armonizare a dispoziţiilor legislative şi de reglementare ale statelor membre.

La 12 ianuarie 2000 a fost adoptată Cartea Albă a Securităţii Alimentare (White Paper on Food Safety), care prevede înfiinţarea unei autorităţi independente privind siguranţa alimentelor. Aceasta va obţine avizele ştiinţifice necesare în baza analizei riscurilor şi a stabilirii precise a ingredientelor alimentare. Drept consecinţă, în baza Regulamentului Comisiei nr.178–2002 a şi fost creată Autoritatea Europeană pentru Securitatea Alimentelor (European Authority on Food Safety). Scopul ei constă în asigurarea controlului ştiinţific cu privire la producerea alimentelor. Organismul corespondent acesteia în România este Fundaţia pentru Alimentaţie Sănătoasă.

În domeniul nutriţiei, regulile privind determinarea nivelului minim şi maxim al vitaminelor şi mineralelor în alimente vor fi stabilite conform avizelor ştiinţifice ale Autorităţii Europene pentru Securitatea Alimentelor. Analiza riscurilor, independenţa şi transparenţa avizelor ştiinţifice, precum şi siguranţa alimentelor trebuie să fie apreciate pe baza informaţiilor ştiinţifice şi a schimbului comunitar între autorităţile naţionale ale celor mai bune practici. Comunicarea riscurilor nu trebuie să fie pasivă, ci interactivă, bazată pe dialog. Un important principiu de drept în acest sens este cel al precauţiei în luarea deciziilor. Respectarea sa se impune în domeniul sănătăţii, precum şi în cel al protecţiei mediului sau siguranţei consumatorului în general, dat fiind că o calitate superioară a mediului, ca şi siguranţa consumatorului, sunt direct legate de precauţie.

Protecţia consumatorului

Protecţia consumatorului este reglementată în Tratatul Constitutiv al UE într-un Titlu distinct, al XIV-lea. Art. 153 (ex-art.129 A) din Tratatul de la Maastricht precizează contribuţia Comunităţii la protecţia sănătăţii şi a intereselor economice ale consumatorilor, la promovarea dreptului lor la informaţie, la educaţie şi la apărarea intereselor proprii. În acest scop, Comunitatea ia măsuri în cadrul realizării pieţei interne şi măsuri care susţin şi completează politica statelor membre. Astfel, toate persoanele fizice şi juridice implicate în lanţul comercial european trebuie să se conformeze standardelor de calitate şi etichetare ale UE.

Etichetarea produselor alimentare

Produsele alimentare preambalate trebuie să respecte normele de etichetare, de prezentare şi de publicitate făcute în privinţa lor. Aceste noi norme sunt prevăzute în Regulamentul UE 1169/2011, armonizate în cadrul Uniunii Europene (UE) pentru a permite consumatorilor europeni să aleagă în cunoştinţă de cauză precum şi pentru a elimina obstacolele care pot împiedica libera circulaţie a produselor alimentare şi condiţiile de concurenţă inegale. Din considerente de sănătate publică, noile reglementări consolidează protecţia împotriva alergenilor.

Acest regulament comasează Directiva 2000/13/CE privind etichetarea produselor alimentare şi Directiva 90/496/CEE privind l’etichetarea nutriţională în scopul de a îmbunătăţi nivelurile de informare şi de protecţie a consumatorilor europeni.

Domeniu de aplicare

Acest regulament se aplică operatorilor din sectorul alimentar în toate etapele lanţului alimentar. Acesta se aplică tuturor produselor alimentare destinate consumatorului final, inclusiv produselor alimentare livrate de unităţile de restauraţie colectivă şi produselor alimentare destinate a fi furnizate acestora.

Acest regulament se aplică fără a aduce atingere cerinţelor de etichetare prevăzute în dispoziţiile specifice ale Uniunii Europene (UE) aplicabile anumitor produse alimentare.

Cerinţe generale

Nici etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, nici publicitatea făcută acestora nu este de natură:

• să inducă în eroare cumpărătorul cu privire la caracteristici, proprietăţi sau efecte;
• să atribuie unui produs alimentar proprietăţi de prevenire, de tratament sau de vindecare a unei boli umane (cu excepţia apelor minerale naturale şi a produselor alimentare cu destinaţie nutriţională specială pentru care există dispoziţii specifice).

Informaţiile despre produsele alimentare trebuie să fie precise, clare şi uşor de înţeles de către consumator

Responsabilităţile operatorului

Operatorul sub a cărui denumire sau denumire comercială se comercializează produsul alimentar sau importatorul (dacă operatorul în cauză nu are sediul în UE) este cel căruia îi revine răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare. Acesta trebuie să asigure existenţa şi acurateţea acestor informaţii în conformitate cu legislaţia europeană privind produsele alimentare şi cu cerinţele dispoziţiilor de drept intern relevante.

În cazul în care produsele alimentare sunt preambalate, informaţiile obligatorii trebuie menţionate pe preambalaj sau pe o etichetă ataşată acestuia.

În cazul în care produsele alimentare nu sunt preambalate, informaţiile alimentare trebuie să fie transmise operatorului care recepţionează produsele alimentare respective, pentru ca acesta din urmă, atunci când este necesar, să fie în măsură să le furnizeze consumatorului final.

Menţiuni obligatorii

Menţiunile obligatorii trebuie să fie uşor de înţeles şi vizibile, lizibile şi, după caz, indestructibile. Înălţimea «x» caracterelor trebuie să fie de cel puţin 1,2 mm (exceptând ambalajele sau recipientele de mici dimensiuni).

Menţiunile obligatorii sunt:

• denumirea;
• lista ingredientelor;
• substanţele are provoacă alergii sau intoleranţă (arahide, lapte, muştar, peşte, cereale ce conţin gluten etc.);
• cantitatea anumitor ingrediente sau categorii de ingrediente;
• cantitatea netă de produs alimentar;
• data durabilităţii minimale sau data-limită de consum;
• condiţiile speciale de păstrare şi/sau condiţiile de utilizare;
• numele sau denumirea comercială şi adresa operatorului sau a importatorului;
• ţara de origine sau locul de provenienţă pentru anumite tipuri de carne, pentru lapte sau în cazurile în care omiterea acestui tip de informaţii ar putea induce cumpărătorul în eroare;
• instrucţiuni de utilizare, în cazul în care omiterea lor ar îngreuna utilizarea corectă a produsului alimentar;
• pentru băuturile care conţin mai mult de 1,2 % de alcool în volum, concentraţia alcoolică dobândită;
• o declaraţie nutriţională.

Menţiunile obligatorii privind denumirea, cantitatea netă şi concentraţia alcoolică dobândită sunt incluse în acelaşi câmp vizual.

Menţiunile obligatorii trebuie înscrise într-o limbă uşor de înţeles de către consumator, şi, dacă este nevoie, în mai multe limbi.

Omisiunea anumitor menţiuni obligatorii

Sunt prevăzute dispoziţii speciale pentru:

• buteliile de sticlă reutilizabile;
• ambalajele de mici dimensiuni;
• etichetarea nutriţională a produselor alimentare enumerate în Anexa V;
• băuturile care conţin mai mult de 1,2 % de alcool în volum.

Informaţii facultative

Informaţiile furnizate în mod voluntar trebuie să respecte următoarele cerinţe:

• nu induc în eroare consumatorul;
• nu sunt ambigue sau nu derutează consumatorii;
• după caz, se bazează pe date ştiinţifice relevante.

În plus, menţiunile facultative nu trebuie, prin modul lor de prezentare, să prevaleze faţă de informaţiile a căror menţionare este obligatorie.

Comisia Europeană va trebui să adopte măsuri pentru a se asigura că informaţiile facultative ce servesc la indicarea a) prezenţei accidentale a unor substanţe ce provoacă alergii sau intoleranţe; b) posibilităţii consumului unui produs alimentar de către vegetarieni şi vegani; c) aportului de referinţă pentru grupe specifice de populaţie etc. respectă cerinţele menţionate mai sus.

Drepturile consumatorilor/obligatiile agentilor economici

Ordonanţa nr.21/1992, cu modificările ulterioare, precizează principalele drepturi ale consumatorilor:

• protecţia împotriva riscurilor produselor şi serviciilor care prejudiciază viaţa, sănătatea sau securitatea persoanelor
• informarea completă
• educarea în calitate de consumatori cu privire la caracteristicile produselor şi serviciilor
• accesul nelimitat la pieţe
• acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de calitatea necorespunzătoare a produselor sau serviciilor

• interzicerea comercializării produselor falsificate sau a substitutelor în dauna consumatorilor

În mod corelativ, obligaţiile agenţilor economici sunt următoarele:

• comercializarea doar a produselor şi serviciilor certificate conform legii
• oprirea livrărilor şi/sau retragerea de pe piaţă a produselor la care s-a constatat neîndeplinirea caracteristicilor calitative prescrise
• asigurarea condiţiilor igienico-sanitare în producerea, transportul şi desfacerea produselor

Reguli de fabricare a produselor alimentare

La fabricarea sau la manipularea alimentelor destinate consumatorului sunt interzise:

•  -utilizarea aditivilor care nu au fost autorizaţi, fie singuri, fie în combinaţie cu alte substanţe;

•  -utilizarea proceselor tehnologice în vederea obţinerii de aditivi neautorizaţi în produsele alimentare;

•  -utilizarea peste limitele maxime admise a aditivilor autorizaţi 

Aditivii alimentari

Aditivii alimentari sunt substante chimice adaugate in diverse produse alimentare pentru a le imbunatati aspectul, gustul sau a le prelungi termenul de valabilitate. Litera "E" simbolizeaza faptul ca au fost testate minim 6 ani si atestate la nivel european.

Aditivii alimentari sunt impartiti in 24 de categorii dintre care enumeram pe cele mai raspandite:

Lista de aditivi alimentari

Coloranții-  sunt substanțe care adaugă sau redau culoare produselor alimentare și includ componente naturale ale produselor alimentare sau alte substanțe naturale care nu sunt de regulă consumate ca alimente de sine stătătoare și care nu sunt de obicei utilizate ca ingrediente caractersitice în alimentație.

E100	curcumină	Un colorant natural (galben-portocaliu) utilizat în margarină, gemuri, jeleuri și marmelade și alte preparate similare din fructe (inclusiv produse cu conținut scăzut de calorii). De asemenea utilizat în cârnați, pateu și aspic, granule și fulgi de cartofi uscați, muștar.[3]
E101	riboflavină	Vitamina B2
E102	tartrazină	Este un colorant galben care se găsește în dulciuri (budinci, înghețate, dropsuri), băuturi, muștar, supe instant, gemuri, cereale, snacks-uri. Este considerat a avea acțiune cancerigenă (tumori tiroidiene), poate provoca mutații cromozomiale și determina deficiențe în vitamina B6 și zinc.[necesită citare]
E104	galben de chinolină	Este folosit în rujuri, produse pentru păr, parfumuri, o largă gamă de medicamente. Totodată este utilizat ca și colorant galben pentru înghețate, dropsuri, prafuri de budincă.
E110	galben apus de soare FCF, galben portocaliu S	Intră în componența sucurilor, dropsurilor, înghețatei, a snack-urilor, precum și în unele băuturi, medicamente, conserve de pește, prafuri de budincă. Este considerat cancerigen (tumori renale) și are ca efecte congestia nazală, alergii, hiperactivitate, dureri abdominale, vomă, indigestie.[necesită citare]
E120	cochineal, acid carminic, carmin, cârmâz	Este un pigment de un roșu-intens extras din femela coșenilei, o insectă exotică din Mexic. Este adăugat frecvent în produse ca iaurturile și sucurile de fructe, în special varietățile care necesită o culoare rubinie (de exemplu cele de vișine, de cireșe sau de căpșuni).
E122	azorubin, carmoizină	În prezent este interzis în Canada, Japonia, Norvegia, SUA și Suedia. UE încă evaluează riscurile potențiale pentru sănătate.
E124	ponceau 4R, roșu cochineal A	Este considerat cancerigen și prin urmare interzis în țări precum SUA, Norvegia, Finlanda. Dar încă folosit pe scară largă în restul UE.[4]
E127	eritrozină	Este un colorant roșu pentru compoturi și alte alimente. Este întâlnit în băuturi alcoolice, înghețată, prăjituri, bomboane, sucuri răcoritoare. Cercetătorii au ajuns la concluzia că provoacă mutații genetice, cancer al tiroidei la șobolani (studiu din anul 1990), posibil și la om.[necesită citare]
E128	roșu 2G	Comisia Europeană a considerat colorantul E128 susceptibil de a prezenta un risc major pentru sănătatea umană, și în 2007 suspendă utilizarea acestuia în alimentația umană, precum și introducerea acestuia pe piață și importul de produse care conțin acest colorant.[5]
E129	roșu allura AC	Este interzis în Danemarca, Belgia, Franța, Eleveția și Suedia. Este permis în SUA și UE (păstrând totuși interdicțiile impuse de țările membre menționate anterior).
E132	indigotin, indigo carmin	Este un colorant care se adăugă în tablete și capsule, înghețată, dulciuri, produse de patiserie, biscuiți. Poate provoca greață, vomă, hipertensiune arterială, urticarie, probleme de respirație și alte reacții alergice.[necesită citare]
E150a	caramel simplu	Termenul de caramel se referă la produsele de culoare maro mai mult sau mai puțin intens, care sunt destinate pentru colorare. Nu corespunde produsului zaharos aromat obținut prin încălzirea zahărului și care se folosește pentru aromatizarea alimentelor (de exemplu, produse de cofetărie, patiserie, băuturi alcoolice).[3] Se adaugă la pâine din malț, bere neagră, oțet balsamic (de Modena), whiskey, vinuri licoroase, legume în oțet, saramură sau ulei (cu excepția măslinelor), gemuri, jeleuri, marmelade, cârnați, pateu, aspic.[3]
E150b	caramel de sulfit caustic
E150c	caramel de amoniu
E150d	caramel de sulfit de amoniu
E160a	beta-caroten, amestec de caroteni	Sursele naturale de beta-caroten sunt morcovii, cartofii dulci, și cantalupii (varietate de pepene galben cu miezul de culoare portocalie).
E160c	extract de ardei iute, capsantin, capsorubin	Colorant natural roșu închis. Este utilizat în egală măsură și ca aromatizant.
E162	roșu din sfeclă roșie, betanină	Larg utilizat, dar culoarea este destul de instabilă.

Antioxidanții- reprezintă substanțe care prelungesc viața produselor alimentare prin protejarea acestora împotriva deteriorării cauzate de oxidare, precum râncezirea grăsimii și schimbarea culorii.

Corectorii de aciditate- reprezintă substanțe care modifică sau controlează aciditatea sau alcalinitatea unui produs alimentar.

E300	acid ascorbic	Vitamina C
E306	extract bogat întocoferol	Vitamina E
E307	alfa-tocoferol
E308	gama-tocoferol
E309	delta-tocoferol
E310	galat de propil	Galații se utilizează, de obicei în combinație cu E320 sau E321, în grăsimi și uleiuri pentru fabricarea profesională a alimentelor tratate termic, ulei și grăsime de gătit (excluzând uleiul de turtă de măsline), untură, ulei de pește, grăsime de vită, pasăre și oaie.[10]
E311	galat de octil
E312	galat de dodecil
E315	acid eritrobic	Utilizat în produse din carne semiconservate și conservate, produse din pește semiconservate și conservate, pește refrigerat și congelat cu piele roșie.[10]
E320	butilhidroxianisol(BHA)	Este un antioxidant sintetic folosit pentru a preveni râncezirea în grăsimi și produse grase. Utilizat de obicei în combinație cu E321 în alimente tip snacks pe bază de cereale, supe și ciorbe deshidratate, sosuri, carne deshidratată, condimente și mirodenii, cereale prepreparate, cartofi granulați deshidratați (chipsuri), gumă de mestecat, suplimente dietetice.[10] Dacă E320 și/sau E321 sunt adăugate într-un ingredient (de exemplu, marțipanul[13]) folosit într-un produs alimentar, nu este necesar ca vreunul să fie declarat în lista de ingrediente. Este de asemenea folosit în produsele cosmetice și în ambalajele pentru alimente.[14] Este interzis în Austria.[13] Institutul național de sănătate (National Institutes of Health) din SUA a declarat că E320 este anticipat în mod rezonabil ca fiind cancerigen pentru oameni, bazându-se pe rezultatele experimentelor efectuate pe animale.[15] Statul California din SUA l-a declarat cancerigen și prin urmare a interzis întrebuințarea acestuia.
E321	butilhidroxitoluen(BHT)	Este un antioxidant sintetic folosit pentru a preveni râncezirea în grăsimi și produse grase. Este de asemenea folosit în produsele cosmetice și în ambalajele pentru alimente.[14]
E322	lecitină	Sursele naturale de lecitină sunt gălbenușul de ou și semințele de soia. Întârzie râncezirea și ajută la obținerea unor prăjituri sau torturi mai pufoase. Având rol și de emulgator, aceasta împiedică separarea uleiului și apei.[12]
E330	acid citric	Este de fapt cunoscuta sare de lămâie. Se găsește în cele mai multe sucuri care se afla în comerț, muștar (sub formă de arome), ciuperci conservate.
E338	acid fosforic	Produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale, ș.a.).[necesită citare] Este folosit și în preparatele din brânză.

Emulgatorii sau agenții emulsifianți- reprezintă substanțe care fac posibilă formarea sau menținerea unui amestec omogen de două sau mai multe faze imiscibile în alimente, ca ulei și apă.

Stabilizatorii- reprezintă substanțe care, adăugate unui produs alimentar, fac posibilă menținerea stării fizico-chimice a acestuia. Stabilizatorii includ substanțe care permit menținerea unei dispersii omogene de două sau mai multe substanțe imiscibile, precum și substanțe care stabilizează, conservă sau intensifică culoarea unui produs alimentar.

Agenții de îngroșare reprezintă substanțe care, adăugate unui produs alimentar, cresc vâscozitatea acestuia.

Studiul național de opinie “Percepția și atitudinile consumatorilor români față de siguranța alimentară, alimentele și băuturile lichide”

Studiul național de opinie ”Percepția și atitudinile consumatorilor români față de siguranța alimentară, alimentele și băuturile lichide” a fost realizat de compania Exact Cercetare și Consultanță în perioada octombrie-noiembrie 2014.

Despre studiu

Studiul comandat de Tetra Pak și realizat de Exact Cercetare și Consultanță este reprezentativ pentru populația de 18-60 ani, persoane cu educație medie și superioară, rezidente în mediul urban, utilizatori de internet. Volumul eșantionului a fost de 1046 de respondenți (50% femei, 50% bărbați), persoane selectate aleator din  panelul de peste 43.000 de consumatori ai agenției de cercetare. Culegerea și prelucrarea datelor a fost realizată în perioada octombrie-noiembrie 2014 prin metoda CAWI (Computer Assisted Web Interviewing). Studiul are o marjă de eroare de +/-3%, la un nivel de încredere de 95%.

Principalele rezultate ale cercetării:

• 88% dintre români cred că alimentația influențează în mare și foarte mare măsură starea de sănătate (71% dintre femei și 57% dintre bărbații respondenți)

• Tot aproximativ 9 din 10 respondenți consideră că alimentația influențează dezvoltarea copilului și sănătatea copilului și a familiei

• Sintagma “siguranță alimentară” este cel mai des asociată spontan cu alimente sănătoase, nealterate (1 din 4 respondenti) și cu alimentele fără aditivi alimentari (precum coloranți, conservanţi, etc.) (1 din 5 respondenti)

• În medie, românii sunt cel mai preocupați: 1/ să cunoască ingredientele alimentelor și băuturilor pe care le consumă (79%); 2/ să cumpere produsele din locuri sigure, controlate de autorități (79%); 3/ să consume alimente cu un conținut scăzut de aditivi (precum conservanți, arome, coloranți) (76%);

• persoanele din segmentul de vârstă 45-60 de ani sunt mai preocupate decât tinerii (18-24 de ani) să cumpere produse cât mai puțin procesate

• Îmbolnăvirea cauzată de alimentație este cea mai mare îngrijorare a românilor privind siguranța alimentară (86%)

• Șapte din 10 consumatori consideră în mare și foarte mare măsură că este foarte important să cunoască în ce condiții au fost procesate, ambalate și depozitate alimentele

• 66% dintre cei intervievați consideră în mare și foarte mare măsură că aceasta distruge microorganismele dăunătoare

• 57% sunt de părere că pasteurizarea garantează protecția și siguranța alimentelor.

Concluzii

In concluzie, putem afirma ca sanatatea consumatorului este foarte vulnerabila dar normele impuse de Uniunea Europeana ii ajuta pe oameni sa aiba o alimentatie mai sanatoasa. Se furnizeaza informatii mai clare privind anumite caracteristici nutritionale importante ale produselor alimentare prelucrate –energie, grasimi, grasimi saturate, carbohidrati, zaharuri, proteine si sare. Acest lucru le permite consumatorilor sa compare produsele alimentare inainte de cumparare, ajutandu-i sa faca alegeri nutritionale in cunostinta de cauza pentru a-si respecta propriile exigente. De asemenea, este posibila includerea de informatii despre anumiti nutrienti selectati pe partea din fata a ambalajului, informatii care permit consumatorilor sa compare mai usor produsele atunci cand isi fac cumparaturile.

Link-uri utile:

Site-ul Comisiei pentru Siguranță alimentară: [http://ec.europa.eu/food/index_en.htm http://ec.europa.eu/food/index_en.htm
Site-ul Comisiei pentru Sănătate publică: http://ec.europa.eu/health/index_en.htm

Site-ul Comisiei pentru Consumatori: http://ec.europa.eu/consumers/index_ro.htm

Formațiunea Consiliului pentru Ocuparea forței de muncă, politică social, sănătate și consumatori: http://www.consilium.europa.eu/showPage.aspx?id=411&lang=ro

Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară: http://www.efsa.europa.eu/

Oficiului Alimentar și Veterinar: http://ec.europa.eu/food/fvo/index_en.cfm

Cadrul legislative al Uniunii Europene în domeniul siguranței alimentare:

http://eur-lex.europa.eu/en/legis/latest/chap1520.htm

Bibligrafie

•Ordonanta Nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor

•Centru de informare EUROPE DIRECT CENTRAS  Bucuresti

•Revista Click Sanatate!